Într-o dimineață de la sfârșitul lui octombrie ieși cu cafeaua în curte și găsești iarba albă, iar frunzele de pe jos trosnesc sub papuci. Atunci îți dai seama că furtunul e încă întins pe peluză, că ghivecele cu mușcate stau pe treptele de la intrare și că robinetul de afară n-a fost închis de luni bune. Primul îngheț nu anunță nimic. De obicei vine într-o noapte senină, fără vânt, după o zi frumoasă care te face să crezi că mai ai timp. Lista de mai jos nu cere o zi întreagă de muncă, ci câteva sâmbete mici, împărțite cu cap.
Apa din țevi, robinete și furtunuri
Dacă ai o singură treabă de făcut în curte săptămâna aceasta, ea privește apa. Apa care rămâne într-o țeavă exterioară se mărește când îngheață și poate crăpa metalul sau îmbinările. Crăpătura nu se vede toamna, ci abia primăvara, când deschizi robinetul și începe să curgă pe perete.
Închide vana care alimentează robinetul de afară, de obicei amplasată în interiorul casei, apoi deschide robinetul exterior și lasă-l așa până se golește tot. Dacă nu ai o vană separată, cere sfatul unui instalator înainte de iarnă, nu după. Furtunul se golește de apă, se strânge în inele largi, fără cute ascuțite, și se pune la adăpost, într-un garaj sau într-un șopron. Un furtun uitat afară se întărește și crapă la îndoituri. Pompele mici de grădină, dacă ai așa ceva, se golesc și ele și se păstrează la căldură, pentru că membranele lor suportă prost gerul.
Un truc simplu: ia un termometru ieftin cu minimă și maximă și agață-l la umbră, lângă ușă. După două săptămâni vei ști exact cât de rece e în colțul tău de curte, nu cât spune telefonul pentru oraș. Diferența poate fi de câteva grade, iar câteva grade decid dacă o rădăcină supraviețuiește sau nu. Vecinii cu pivniță sau cu un hol neîncălzit au avantajul că păstrează acolo lucruri care altfel ar trebui aruncate.
Plantele care nu rezistă afară
Nu orice plantă din ghiveci se mută în casă, dar unele nu iartă nicio noapte sub zero grade. Mușcatele, begoniile, unele ierburi aromatice și plantele cu frunze cărnoase intră primele pe lista de mutat. Pelargoniile se pot păstra peste iarnă într-o încăpere răcoroasă și luminoasă, cu foarte puțină apă, iar mulți grădinari le taie la o treime și le lasă să se odihnească.
Înainte de a le aduce înăuntru, controlează frunzele pe dedesubt. Afidele și păianjenii roșii se ascund exact acolo și, odată ajunse în casă, trec repede pe florile de interior. Un duș cu apă călduță și o schimbare a stratului de la suprafață rezolvă adesea problema. Pune plantele mutate lângă geam, dar nu lipite de calorifer. Aerul uscat de la termoficare sau de la sobă le face mai mult rău decât frigul ușor.
Un sfat practic pentru cine are mai multe vase: grupează ghivecele mici într-o singură ladă, cu spațiile dintre ele umplute cu frunze uscate sau coji de nucă. Se ajută între ele la ținerea căldurii, iar mutarea lor se face dintr-o singură mișcare, fără să cari douăzeci de vase pe rând. Pune o etichetă în fiecare, cu numele plantei și data mutării, fiindcă în martie nu o să-ți mai aduci aminte ce era sub frunzele acelea.
Bulbii: ce se plantează acum și ce se scoate
Octombrie e luna lalelelor, a narciselor și a zambilelor. Bulbii se pun în pământ când solul s-a răcit puțin, dar încă nu e înghețat, de obicei la o adâncime egală cu de trei ori înălțimea bulbului. Dacă pământul e greu și argilos, amestecă puțin nisip la bază, ca să nu stea apa în jurul lor toată iarna.
Pe de altă parte, gladiolele, daliile și begoniile tuberoase nu rezistă la ger și se scot din pământ după ce frunzele s-au înnegrit. Se curăță de pământ, se lasă la uscat câteva zile într-un loc aerisit și se păstrează apoi în lădițe cu rumeguș sau turbă uscată, într-o încăpere fără îngheț. Un bulb mucegăit din ladă îi poate strica pe toți ceilalți, așa că merită o privire pe lună.
Dacă plantezi bulbi sub pomi sau lângă gard, alege locuri unde primăvara va bate soarele înainte ca frunzișul să se îndese. Lalelele pun în pământ mai bine într-un strat însorit, în timp ce ghioceii, brândușele și narcisele se simt bine și la semiumbră. Un bulb pus cu vârful în jos nu moare mereu, dar înflorește mai târziu și mai slab, așa că privește cu atenție cum îl așezi, mai ales dacă lucrezi cu mănuși groase și cu degetele amorțite de frig.
Pomii, gardul viu și frunzele căzute
Frunzele căzute nu sunt gunoi. Adunate într-un colț, într-un coș de sârmă sau într-un sac cu găuri, se transformă în doi ani într-un humus bun pentru răsaduri. Pe peluză însă trebuie strânse, pentru că un strat gros sub care nu pătrunde lumina favorizează mucegaiul și petele galbene din primăvară.
Tăierile mari la pomi se lasă pentru iarnă sau început de primăvară, nu pentru zilele ploioase de toamnă, când rănile se vindecă greu. În schimb, ramurile uscate sau rupte de vânt se pot scoate oricând. Tulpinile tinere de pomi fructiferi se protejează cu un manșon din material respirabil, ca să nu le roadă iepurii sau să nu le crape scoarța în zilele cu soare și nopțile geroase. Varul diluat pe trunchi se folosește tot mai rar, dar încă mulți vechi grădinari jură pe el.
Gardul viu se mai poate tunde ușor până la începutul lui noiembrie, dacă nu s-a anunțat ger puternic, dar nu se taie adânc, pentru că lăstarii noi, încă fragezi, ar îngheța. Tuia și cireșul-laur suportă tăieri mai bine decât alte specii, în timp ce gardurile de liliac sau de forsiția se taie după înflorire. La rozmarin, lavandă și alte arbuști din zone mai calde, un strat de paie sau de ramuri de brad pus la bază face minuni.
Uneltele, cosmeticele de sezon ale curții
Foarfecile, sapele și lopețile care au stat afară în ploaie se strică în câteva săptămâni. Curăță-le cu o perie de sârmă, șterge-le uscate și dă-le cu un strat subțire de ulei. Pune lama foarfecii la ascuțit acum, fiindcă în martie, când toată lumea are nevoie de ea, vei sta la coadă.
Motocoasa sau mașina de tuns iarba merită golită de benzină sau de ulei vechi, curățată sub carcasă și depozitată într-un loc uscat. Rezervorul plin de benzină stricată e una dintre cele mai frecvente cauze pentru care aparatul nu pornește primăvara. Mobila de grădină din lemn se șterge, se unge cu un produs de impregnare și se acoperă cu o husă care lasă aerul să circule, nu cu folie de plastic care ține umezeala.
Un colț al uneltăriei poate fi rezervat pentru stropitori, găleți și ghivece goale. Ghivecele de lut ținute afară se crapă dacă rămâne apă în ele, așa că se întorc cu gura în jos sau se aduc la adăpost. Cele din plastic rezistă, dar se decolorează la soare și devin fragile. Cănile și castroanele vechi pot servi la rândul lor drept adăpătoare pentru păsări, dacă le speli bine și le schimbi apa în fiecare zi.
Solul și straturile ridicate pentru iarnă
Un strat de grădină lăsat gol și bătut de ploi se tasează și își pierde hrana. Mulți grădinari îl acoperă cu frunze, paie sau compost, ca să-l ferească de eroziune. Ce nu s-a strâns de pe straturi, adică rădăcinile de roșii, vrejurile de dovleci, resturile bolnave, se scoate și nu se pune în compost, mai ales dacă plantele au avut mană sau alte boli.
Dacă ai straturi ridicate din lemn, verifică scândurile. Cele putrezite se schimbă acum, nu în plin sezon. Poți semăna și un îngrășământ verde, de pildă secară sau muștar, care ține pământul prins cu rădăcinile și îl îmbogățește când îl încorporezi primăvara. Nu e o muncă spectaculoasă, dar se simte în recolta de vară.
Compostul merită și el o privire. Un morman umed și acoperit cu frunze se descompune și iarna, încet, iar primăvara vei găsi la bază un pământ închis la culoare, mirosind a pădure. Dacă ai doar un ciubăr de compost, amestecă straturi de resturi verzi, cum sunt cojile de legume, cu straturi uscate, adică frunze, carton rupt sau paie. Un raport echilibrat evită mirosurile și muștele, și te scutește de întrebările vecinilor.
Păsările, iarba și micile bucurii de iarnă
Dacă tot ești în curte, gândește-te și la cei care rămân peste iarnă. O hrănitoare pusă într-un loc ferit de vânt și de pisici, cu semințe de floarea-soarelui nesărate și cu puțină apă proaspătă în zilele fără ger, aduce în curte cinteze, pițigoi și mierle. Merită să începi acum, ca păsările să-și formeze obiceiul înainte de zăpadă.
Poți lăsa și un colț de curte nesistematizat, cu frunze și crengi, unde se adăpostesc arici și insecte folositoare. Nu trebuie să arate ca o curte din revistă ca să fie bine îngrijită. Uneori un colț neatins face mai mult pentru grădină decât o curățenie desăvârșită.
Începe cu apa, mută plantele sensibile și abia apoi treci la restul. Notează pe o foaie ce ai făcut și ce a rămas, fiindcă prognoza se schimbă repede. Când vine primul îngheț, tu vei putea să-ți bei cafeaua liniștit, uitându-te la iarba albă.
