Sari la conținut
Zero trust: de ce o rețea nu mai are încredere în nimeni din oficiu
Innovation

Zero trust: de ce o rețea nu mai are încredere în nimeni din oficiu

Zero trust este un model de securitate care pornește de la ideea că nimeni și nimic dintr-o rețea nu este de încredere automat. Fiecare utilizator, dispozitiv și cerere trebuie verificate de fiecare dată. Pe LumeaTehnologiei poți urmări mai multe explicații despre securitatea online, fără jargon.

Zero trust nu este un produs pe care îl cumperi, ci o filosofie de organizare a securității. Se rezumă la o regulă scurtă: nu presupui nimic, verifici tot.

De la zidul cetății la verificarea continuă

Modelul clasic seamănă cu o cetate: un zid puternic la margine și încredere în tot ce se află înăuntru. Odată ce treci de poartă, circuli liber. Problema apare când cineva obține acces, prin furt de parolă sau prin phishing: atacatorul se plimbă apoi nestingherit prin rețea.

Zero trust renunță la ideea de „interior sigur”. Fiecare acces se tratează ca și cum ar veni din exterior, chiar dacă cererea pornește din biroul firmei.

Ideea a apărut pentru că firmele folosesc tot mai mult servicii în cloud și lucrul de acasă. Granița dintre „în rețea” și „în afara rețelei” s-a estompat, așa că protecția nu mai poate sta doar la marginea ei.

Principiile de bază

  • verificarea explicită: identitatea se confirmă la fiecare cerere, nu o singură dată;
  • drepturi minime: fiecare primește doar accesul de care are nevoie;
  • presupunerea unei breșe: sistemul se proiectează ca și cum atacatorul ar fi deja înăuntru;
  • segmentarea rețelei: sistemele sunt separate, iar o breșă nu se întinde peste tot.

Cum arată în practică

Un angajat care deschide o aplicație trece prin autentificare cu doi factori. Sistemul verifică și starea dispozitivului: dacă are actualizări la zi, dacă e protejat și dacă cererea vine din locul obișnuit. Dacă ceva nu se potrivește, accesul este refuzat sau limitat.

Chiar și după autentificare, utilizatorul vede doar ce îi aparține: un contabil nu are nevoie de codul sursă, iar un programator nu are nevoie de salarii. Așa, dacă un cont este compromis, pagubele rămân mici.

De ce interesează și utilizatorii obișnuiți

Principiile se aplică și acasă. Folosește autentificare cu doi factori, parole diferite pentru fiecare cont, actualizări regulate și acces limitat pentru invitați la Wi-Fi. Dacă înțelegi cum circulă datele printr-o rețea, înțelegi și de ce aceste măsuri contează; pentru asta, secțiunea internet și rețele explică lucrurile de bază.

Un exemplu simplu: un laptop pierdut al unui angajat. Într-o rețea clasică, oricine îl pornește ar putea avea acces la resursele firmei. Într-un model zero trust, accesul cere în continuare parole, al doilea factor și un dispozitiv aprobat, iar contul poate fi blocat imediat. LumeaTehnologiei folosește astfel de exemple ca să explice securitatea pe înțelesul tuturor.

Ce nu este zero trust

Nu înseamnă lipsa de încredere față de colegi și nici o aplicație care rezolvă totul. Nu se implementează peste noapte: organizațiile încep cu cele mai sensibile sisteme și extind treptat. Nici nu elimină complet riscul, dar îl reduce și limitează efectul unui incident.

Recomandarea finală

Dacă ai o firmă mică, începe cu trei pași: autentificare cu doi factori peste tot, drepturi de acces revizuite o dată pe trimestru și copii de siguranță testate. Acestea sunt, de fapt, primii pași către zero trust. LumeaTehnologiei oferă și alte explicații despre cloud, date și criptografie, pentru cei care vor să meargă mai departe.

Alese din arhivă

Mulțumim că ai citit până aici.Stiri si anunturi online! Înapoi sus ↑