Mirosul neplăcut din gură provine, în marea majoritate a cazurilor, chiar din cavitatea orală: placa bacteriană, limba încărcată, gingiile inflamate, cariile sau resturile alimentare între dinți. Doar într-o minoritate de situații cauza ține de nas, de gât, de stomac sau de o boală generală. Mai jos sunt termenii pe înțeles, apoi pașii prin care poți afla de unde vine și ce faci.
Mini-dicționar: termeni care apar în discuție
- Halitoză: termenul medical pentru respirația urât mirositoare persistentă.
- Compuși volatili cu sulf: gaze produse de bacterii care descompun proteinele din gură; sunt principalii responsabili de mirosul neplăcut.
- Placă bacteriană: peliculă lipicioasă de bacterii și resturi care se formează pe dinți și pe limbă.
- Tartru: placă mineralizată, dură, care nu se mai poate îndepărta cu periuța; necesită curățare profesională.
- Depunere linguală: stratul alb sau gălbui de pe limbă, în care se adăpostesc bacterii.
- Xerostomie: gura uscată, care favorizează mirosul pentru că saliva nu mai curăță.
- Halitoză trecătoare: mirosul de dimineață sau de după anumite alimente, care dispare după periaj sau mâncare.
Mirosul de dimineață și cel de peste zi
În timpul nopții, saliva se reduce, iar bacteriile produc mai mulți compuși cu miros neplăcut. Din acest motiv, aproape toți oamenii au respirație neplăcută dimineața, iar ea dispare după periaj, mâncare și băut. Nu este un semn de boală. Problema apare când mirosul rămâne chiar și după igienă atentă sau apare des, în timpul zilei. Pentru o privire pe larg asupra cauzelor, poți consulta materialul despre respirația urât mirositoare: cauze frecvente și igienă.
Când mirosul vine de la dinți și gingii
Cauzele orale sunt cele mai frecvente. Placa și tartrul la marginea gingiei întrețin bacterii care produc gaze urât mirositoare. Gingivita și parodontita pot adăuga un miros specific, uneori însoțit de gust neplăcut și sângerare. Cariile mari, în care se adăpostesc resturi, o măsea de minte parțial acoperită de gingie, plombele sau coroanele neadaptate și protezele prost curățate pot, de asemenea, să producă miros. Limba, cu suprafața ei plină de papile, reține bacterii și resturi, fiind una dintre sursele principale.
Când vine din altă parte
Dacă igiena orală este bună și mirosul persistă, medicul poate căuta alte cauze. Amigdalele cu cripte care rețin mici bile albe urât mirositoare, sinuzitele cu secreții, rinitele cronice, refluxul gastroesofagian, unele boli ale ficatului sau rinichilor, diabetul decompensat ori anumite medicamente pot modifica mirosul respirației. Astfel de situații se evaluează la medicul de familie, la ORL sau la alt specialist, nu cu produse pentru gură.
Pași pentru a afla și a reduce cauza
- Verifică-ți igiena. Periaj de două ori pe zi, cu atenție la zona gingiei, timp de aproximativ două minute.
- Curăță spațiile dintre dinți cu ață dentară sau periuțe interdentare, zilnic.
- Curăță limba cu o periuță sau cu un racloar, de la spate spre față, blând.
- Bea apă regulat și limitează alimentele care lasă miros puternic (usturoi, ceapă) când contează.
- Redu tutunul și alcoolul, care usucă gura și întrețin mirosul.
- Verifică protezele sau aparatele și curăță-le după indicații.
- Programează un detartraj și un control, mai ales dacă nu ai fost de mult la dentist.
- Dacă mirosul persistă după tratamentul dentar, discută cu medicul de familie sau cu ORL.
Cum îmi dau seama dacă am miros
Este greu să-ți simți propria respirație. Un test simplu este să lingi încheietura mâinii, să aștepți câteva secunde și să mirosi. Poți și să treci un fir de ață dentară între doi dinți din spate și să-l miroși. Alternativ, întreabă o persoană de încredere. Nu te baza pe suflatul în palme, care nu este concludent. Dacă mirosul te îngrijorează, medicul stomatolog poate evalua obiectiv.
Ape de gură, gume, bomboane: soluții de moment
Produsele cu menta sau cu aromă puternică maschează mirosul pentru scurt timp, dar nu tratează cauza. Unele ape de gură cu alcool usucă mucoasa și pot înrăutăți problema pe termen lung. O gumă fără zahăr poate ajuta prin stimularea salivei, dar nu înlocuiește igiena. Folosește asemenea produse ca ajutor ocazional, nu ca soluție de bază.
Trei situații frecvente
Prima: Andrei se spală pe dinți corect, dar mirosul revine. La control, medicul descoperă tartru sub gingie și o gingivită discretă; după detartraj și o igienă mai atentă, problema scade. A doua: Maria are un miros greu după masă, deși gura pare curată. Medicul ORL găsește amigdale cu cripte pline; tratamentul vine de la alt specialist, nu de la dentist. A treia: Costin, fumător, se plânge de gură uscată și respirație urâtă. Reducerea fumatului, hidratarea și curățarea limbii aduc o ameliorare, iar medicul stomatolog urmărește starea gingiilor. Cele trei cazuri arată de ce nu există o singură explicație și de ce o evaluare serioasă contează.
Mirosul la copii
La copii, respirația urâtă poate fi cauzată de respirația pe gură, de nasul înfundat, de resturi alimentare între dinți sau de o amigdalită. Rar este vorba de o boală gravă, însă merită un consult dacă mirosul persistă. Igiena atentă, apa în loc de sucuri și curățarea blândă a limbii cu periuța ajută. Dacă un copil mic bagă obiecte în nas sau are secreții pe o singură parte, medicul trebuie anunțat.
Când ceri sfatul unui specialist
Merită consultat un medic dacă mirosul durează de săptămâni, dacă apare brusc, dacă este însoțit de durere, de gingii sângerânde, de febră, de gust metalic sau dulceag persistent, de scădere în greutate sau de alte simptome generale. Nu te rușina: respirația urât mirositoare este o problemă medicală obișnuită, iar cauza se găsește, de cele mai multe ori, la primul sau al doilea consult.
Pentru ghiduri de igienă care pot fi aplicate imediat, de la periaj la curățarea limbii, Dentar24 oferă materiale scrise pe înțelesul tuturor.
